Cine este domnul Mihai Cozma?

Ma duce cu mintea la un raspuns scris de Ion Creanga “bot cu ochi”. Nu … Mihai Cozma este un om normal. Imi place sa cred ca sunt normal in sensul in care mi-am dedicat intreaga existenta, intreaga viata, activitatii didactice.
Ne puteti face o scurta carte de vizita?
De ce nu? Am sa le pun si pe site. Nascut la 24 mai 1948 in Iasi, ,,dulcele targ al Iesilor''. Mutat in Piatra Neamt cu parintii, scoala generala aici si liceul Rares tot aici. Apoi facultatea din doua parti. Simplu, asta era mecanismul atunci. Functionau pe atunci institutele pedagogice cu durata de 3 ani. Ma grabeam sa ajung la salariul meu, sa fiu independent si eventual un pic mai bogat decat reuseau sa fie parintii mei. Apoi mi-am continuat studiile la Bucuresti, facand o facultate de ecucatie fizica, ce a durat 6 ani, ca la medicina. Mi-au placut intotdeauna copiii, si treaba asta cu scoala mi se pare atat de adevarata, incat nu pot admite ca exista alte preocupari in jur, decat scoala.

Ce v-a determinat sa fiti profesor?

Am anticipat intrebarea. Imi plac extraordinat de tare copiii. Imi plac copiii urati, mai ales cei frumosi. Imi plac copiii cuminti, dar si cei obraznici. Imi place lucrul cu elevii si nu este deloc o exagerare atunci cand spun ca nu imi imaginez existenta altfel, pentru mine cel putin. decat in preajma copiilor, cu copiii, pentru ei.
Cu ce va ocupati in timpul liber?
Doamne. cu ce as vrea sa ma ocup in timpul liber daca l-as avea?! Fur din cele 24 de ore ale zilei atat de mult cat pot ca sa imi satisfac si cerintele cele mai ascunse. Fiecare avem o viata ascunsa. Traim intr-o lume a noastra. Imi place sa citesc,si citesc mult SF, chiar si atunci cand sunt extrem de obosit. Am o gramada de hobby-uri: calculator, electronica, mecanica.

In copilarie ati trait intens o sotie? Ne-o puteti impartasi?

Intrebarea e abrupta, pentru ca imi cere sa imi amintesc repede de una . Cand ai spus “ sotie” si “copilarie” mi-au trecut foarte multe prin cap si nu stiu la care sa ma opresc. Cred ca cea mai simpatica ar fi aceea cand pofticiosi fiind, ne uitam la un cais cum se coace. Caisul era mic, adica avea o tulpina groasa cam de 15 cm. Cand stapanii au plecat la o nunta (locuiam intr-un cartier care avea frumusetea lui, in sensul in care daca era o nunta sau un botez, toata lumea era prezenta) eu impreuna cu mai multi le-am taiat caisul. Ne-am cam chinuit noi, dar am reusit. Dupa aceea ne-am dus pe calea ferata care era destul de aproape si am mancat caisele. Dimineata, cand au venit oamenii de la nunta obositi si chercheliti, imagineaza-ti cam ce reactie au avut cand au ajuns in fata casei si au zis “Noi nu stam aici, ca nu mai e caisul!”

Cum era pe vremea cand dv erati elev?

Trebuie sa stii ca toate generatiile au frumusetea lor. Viata de elev are o savoare, un sarm deosebit. Eu imi aduc aminte cu foarte mare placere de fostii profesori, poate si pentru faptul ca din clasa I eu nu am mai iesit din scoala. Altii au terminat scoala si au plecat, iata-ma, eu sunt tot in scoala, din 1955. Ceea ce inseamna extrem de mult, e o viata. Dar nu imi pare rau, pentru ca are o frumusete deosebita. Pentru mine, a lucra cu elevii, cu niste copii inseamna sa fiu tanar. Eu mereu ma simt tanar. Pe fostii mei profesori, eu nu-i vad ca pe niste batrani. Iti dau un exemplu care este grozav : d-l Gheorghe Dumitreasa, renumit profesor de matematica, mi-a fost profesor la ,,Petru Rares''. El acum este un om de saptezeci si ceva de ani, extrem de activ, iar eu il vad nu ca pe un batran, il vad la fel ca atunci cand eu eram tanar .Eu am avut o perioada de scoala mai frumoasa decat ai tu acum. Sit u vei spune la fel altora.

Cum gasiti noua generatie?

Asta e intrebare seaca. E greu de raspuns. Eu intotdeauna am fost un libertino-democrat. Te rog sa retii zicerea, libertino-democrat . Imi plac copiii, imi plac oamenii tineri, intotdeauna mi-au placut si nu a trebut sa fac un efort sa ii inteleg. Admit tineretea cu toate formele ei de manifestare. Exceptie facand acele manifestari care au o doza foarte mare de prostie. Sa spun ca e prostie sa fumezi in curtea scolii si sa te vada directorul pe geam. Nu e prostie? E prostie. Nu e prostie sa stai cu picioarele pe banca din fata liceului? Asta se face in alta parte, nu la scoala, nu in preajma acesteia. In rest, repet: imi plac tinerii. Imi vor placea intotdeauna.

Ce ii sfatuiti pe elevii Colegiului Tehnic?

Sa fie mandri de faptul ca sunt elevi ai Colegiului Tehnic Forestier. Toti ar trebui sa fim mandri ca suntem la aceasta scoala, nu neaparat prin prisma rezultatelor obtinute pana acum. De ce sa nu ne gandim la ce vom face de acum inainte? Si faptul ca deja raspundem unor cerinte moderne precum protectia mediului, salvarea si ingrijirea padurilor trebuie sa ne faca sa fim mandri!

Ce parere aveti despre faptul ca elevii de la celelalte licee, cand aud de Colegiul Tehnic, se “stramba”?

Imi place grozav intrebarea ta. Se poate scrie o pagina intreaga cu aceasta problema. Colegii mei profesori stiu despre asta si le-am spus ca la noi in scoala nu avem elevi de categoria a 17-a. Nici macar de categoria a II a. Acest profil nu este de ici, de colo. Ti-am mai spus ca trebuie sa fim mandri ca facem parte din acest liceu. Stiu de aceasta atitudine. De ce nu am face noi aici niste lucruri care sa uimeasca tot orasul, si sa devenim competitivi prin profilul nostru.
Va multumesc pentru timpul acordat.